Risc, joc și curaj

Într-o lume care pare să se învârtă în jurul siguranței și confortului, conceptul de joc riscant poate părea contraintuitiv. Cu toate acestea, riscul este o componentă esențială a creșterii și dezvoltării, atât pentru copii, cât și pentru adulți.

Am citit un articol despre importanța jocurilor riscante în dezvoltarea copiilor și mi-am dat seama că pentru mine, cele mai grele momente ca părinte sunt cele în care mi se strânge inima văzând copiii în situații în care își asumă riscuri. Ca părinți, este natural să ne dorim să protejăm copiii noștri, dar este esențial să le oferim spațiu pentru a explora și a învăța să gestioneze riscurile pe cont propriu.

Jocul riscant pentru copii nu este doar o modalitate de a testa limitele de siguranță ale acestora și de a stabili un atașament sigur cu adultul care (sper)îl ocrotește. Jocul riscant îi ajută pe copiii să găsească modalități proprii de a își înțelege și gestiona mediul. Fără risc, nu poți dezvolta modalități de a le gestiona. Îi ajută să își îmbunătățească coordonarea, echilibrul și agilitatea, să încurajeze gândirea creativă și rezolvarea problemelor, și să dezvolte abilități sociale prin interacțiunea și cooperarea cu alții. Stimulează dezvoltarea fizică, îmbunătățind coordonarea, echilibrul și agilitatea, contribuie la dezvoltarea cognitivă, încurajând gândirea creativă și rezolvarea problemelor, încurajează copiii să interacționeze și să coopereze cu ceilalți, dezvoltând abilități de comunicare și înțelegere reciprocă.

Pe plan emoțional, jocul riscant permite copiilor să experimenteze și să gestioneze emoții diverse, cum ar fi frica, frustrarea, iritarea, într-un mediu controlat, ceea ce le crește reziliența și capacitatea de a face față provocărilor cu care se vor întâlni în viitor, atunci când poate nu va fi acolo un adult care să le poată oferi soluții. La început vom oferi spațiu de manifestare, vom sta acolo în coreglaj, ca mai apoi ei să poată să simtă aceste emoții și în absența noastră.

Când ne testăm limitele, ne testăm și capacitățile, iar asta pe plan emoțional(atât la adulți cât și la copiii), înseamnă a simți emoții noi, a sta cu ele și a găsi modalități noi de a le gestiona, ceea ce înseamnă într-un final capacitatea de autoreglare emoțională.

Și adulții au nevoie de joc și de asumarea riscurilor, chiar dacă adesea avem această iluzie că ajungând adulți trebuie să ne îndepărtăm de ceea ce ne aduce dificultate în viață, copii fiind. Hai să ne oprim o secundă și să vedem cum s-ar traduce asta în lumea unui adult: schimbarea rutinei, schimbarea locului de muncă, ajustarea mediilor în care trăim, poate schimbarea modificări în relațiile pe care le avem(fie ele de iubire, prietenie, profesionale). Fără riscuri asumate nu avem cum să ne utilizăm imaginația și creativitatea, nu avem cum să găsim soluții noi, să ne facem mediile mai primitoare, rămânem blocați în situații de confort, care ne opresc creșterea.

Joc riscant pentru un copil, nu înseamnă absența adultului, nu înseamnă relații de prietenie toxice, nu înseamnă abandon, nu înseamnă abuz și traumă. Ne asumăm un risc atunci când ni se permite să sărim pe o piatră mai mare atunci când traversăm albia unui râu, atunci când mergem cu bicicleta la vale, atunci când explorăm puțin mai departe decât suntem obișnuiți să o facem, atunci când stăm cu emoții neplăcute și ni se dă spațiu să le simțim, atunci când un părinte ghidează copilul într-un conflict, dând repere sănătoase și echilibrate, permițându-i acestuia să aleagă echitabil pentru sine, nu doar pentru ceilalți, sau pentru a aplana situația și a elimina conflictul.

Asumarea de risc ca adult înseamnă să ai curajul să schimbi locul de muncă, să ai curajul să schimbi relații, să ai curajul să îți impui limitele personale și să le susții, nu înseamnă să stai în relații toxice, să te arunci în atașamente traumatice. Riscurile pe care e sănătos să ni le asumăm, sunt cele care ne dezvoltă abilități și reziliență(a sta în relații traumatice, a normaliza un abuz, a ne desenzitiviza la ceea ce ne face rău, prin expunere, nu e același lucru cu reziliență). Jocul riscant nu este doar despre adrenalină; este despre învățarea gestionării riscului și a consecințelor.

Dar ce se întâmplă când ajungem adulți? Adesea, uităm că jocul și asumarea riscurilor sunt la fel de importante pentru noi. În calitate de adulți, ne confruntăm cu iluzia că trebuie să evităm dificultățile, să ne îndepărtăm de jocurile copilăriei noastre. Totuși, asumarea riscurilor și confruntarea cu provocările ne pot ajuta să creștem și să ne dezvoltăm chiar și la maturitate. În lumea adultă, jocul riscant se poate manifesta în diferite forme, de la schimbarea carierei până la încercarea unui nou hobby sau călătorii în locuri neexplorate. Și ca adulți ne dezvoltăm noi abilități și să ne confruntăm cu emoții noi. Asemenea copiilor, avem nevoie să ne testăm limitele pentru a învăța cum să le gestionăm.

Jocul și riscul, înseamnă că o pornim în cultivarea curajului, este o parte esențială a vieții, indiferent de vârstă. Ne ajută să ne dezvoltăm fizic, cognitiv și emoțional, să ne construim reziliența și să ne pregătim pentru necunoscut. Ca societate, ar trebui să încurajăm și să susținem jocul riscant, recunoscându-i valoarea în formarea indivizilor puternici și adaptabili. Asumarea riscurilor înseamnă a accepta posibilitatea eșecului, dar și a recunoaște potențialul de creștere și succes. Este despre a îndrăzni să urcăm mai sus pe culmile pe care le temeam, despre a avea curajul de a fi mai mult decât am fost ieri, de a crede în potențialul nostru nelimitat.

  "Doar cei care vor risca să meargă prea departe pot afla cât de departe pot ajunge." T. S. Eliot